Era odata ca niciodata…
Era intr-un sat indepartat de lume, un batran, care ramanand fara casa, s-a retras cu fiul sau intr-un bordei mic, la marginea satului. Satenii il compatimeau si ii vorbeau cu mila:
– Saracu de tine, ce amarat, nu mai ai nimic pe lume, esti obligat sa stai cu fiul tau in casa asta saraca, la margie de tot…. dupa tine e doar campul si pustiul…. ce nenoroc pe tine sa trebuiasca sa traiesti asa..
Batranul, calm si sfatos ca mai toti batranii, cu rabdare si calm in glas le raspundea mereu:
– Noroc, nenoroc…. Om vedea.
La un moment dat, un armasar salbatic, frumos si viguros, pierzandu-se de turma sa de cai, s-a pripasit pecampul de langa casa omului batran, de la marginea satului.
sSatenii mergeau acum la batran si-I spuneau cu invidie:
– Ce noroc pe tine, cum Dumnezeu, fix la tine in batatura s-a oprit calul asta frumos si puternic… acum ai ajutor, fiul tau e in putere, armasarul e in putere, tu poti lua pamant in arenda, iar fiul tau se va folosi de armasar si impreuna vor ara campul de langa casa, vei planta porumb, veti avea ce manca si veti putea vinde, te vei imbogati cu acest cal, norocosule.
Ca si pana atunci, batranul le larspundea calm:
– Noroc, nenoroc, om vedea…
Intr-o zi, in perioada semanatului, cand jumatate din pamantul luat in arenda inca ramasese nelucrat, calul disparu…. De negasit.
Satenii, dornici sa-si dea cu parerea dupa cum le era felul, merg la batran sa-l compatimeasca:
– Doamne, ce viata nedreapta pe tine, fara casa, sotia a murit, doar tu cu fiul tau la marginea satului, ati luat pamant in arenda, trebuie sa-l platiti…si calul, singurul vostru bun a disparut… cum o sa mai arati pamantul, cum o sa achitati datoriile? Ce nenoroc pe tine si pe batranetile tale….
Iar batranul, calm.. fara nici o grija in glas….
– Noroc, nenoroc, om vedea…
Si ce sa vezi, dupa cateva zile, calul nazdravan se intoarse acasa, dar nu singur… ci impreuna cu o iapa salbatica, tanara, frumoasa si naravasa, cel mai probabil motivul plecarii lui de langa omul care-l hranea 
Si iarasi satenii se prezinta la usa batranului:
– Doamne cat de norocos… cand nu mai era nici o speranta sa scapi de saracie, uite acum ai o pereche de cai frumosi cum nu sunt altii in sat, sanatosi si puternici, tineri…. Vor face impreuna un manz si il vei vinde pe bani buni, pentru ca nu am mai vazut asa cai frumosi ca ei… si in fiecare an vei avea ajutor sa-si ari pamantul, si vei vinde cai, si vei cultiva porub, ai batranetea asigurata…. Norocosule….
Batranul, invatat cu dinamica schimbarii 
doar ca la varsta lui ii zice viata…le raspunde:
– Noroc, nenoroc…. om vedea…
Incercand sa domesticeasca iapa cea frumoasa, intr-o zi fiul batranului incaleca pe ea, ea naravasa fiind il salta, sare, fuge, iar el cade si-si rupe picioarele, ramanand acum beteag, la pat, in grija tatalui lui, batranul.
Grijulii in vorbe, satenii incep sa-I planga de mila batranului:
– Saracu de tine, mare nenorocire ce s-a abatut din nou asupra ta… atata ajutor aveai, pe fiul tau, si acum el nu mai e bun de munca…. Cine o sa mai mearga cu caii la arat, cine o sa mai munceasca sa aveti cu ce va hrani… tu abia te tii pe tine pe picioare de batran… si acum trebuie sa ai grija fiului tau…. Iar caii ii vei vinde pentru ca esti prea batran sa poti munci cu ei, cu banii de pe ei abia iti achiti datoriile….. ce nenorocire….. ce blestem…
Preocupat de gandurile lui si doar ale lui, fara sa ia in seama vorbele satenilor binevoitori, batranul raspunse:
– Noroc…nenoroc… om vedea….
La scurt timp dupa aceasta, in tara incepu un razboi, si toti tinerii sanatosia ai satului au fost incorporati, si trimisi pe front, iar multi dintre ei nu au mai apucat sa-si vada parintii, sau s-au intors schiloditi pe viata.
Batranul nostru, alaturi de fiul sau care in timp si-a revenit, si-a dus in continuare traiul simplu si pasnic la marginea satului .
ETC.
Morala: om vedea …
Sursa mea: #laocafeacuRamona Ramona Ciobota
